De la tămâie, flori, uleiuri aromate la parfumurile moderne pe care le cunoaștem astăzi, toate senzațiile pe care le percepem la nivel olfactiv au la bază un element definitoriu comun, mirosul.
Istoria parfumului
Încă de la începuturile umanității, mirosul se află în centrul culturii și civilizației și joacă un rol important în definirea statutului social al oamenilor. Asta pentru că, dintre toate cele cinci simțuri pe care le avem, mirosul este cel mai puternic. Atunci când mirosim, receptorii senzoriali duc informația direct în creierul limbic, creându-se un impact senzorial și emoțional prin care se activează memoria și se trezesc amintiri, chiar și cele de mult uitate.
Pentru că parfumul se definește printr-un amalgam de arome atent îmbinate pentru a crea un miros unic care să încânte simțurile oricui, acesta a devenit un accesoriu indispensabil încă de la apariția acestuia.
Cum și de ce au apărut parfumurile?
Istoria bogată a parfumului ne poartă din Egiptul Antic, Grecia antică, Roma până în Franța, unde orașul Grasse își primește renumele de capitală mondială a parfumurilor. Pentru a înțelege însă mai bine evoluția parfumului de-a lungul timpului, ne vom întoarce câteva milenii în trecut, pe vremea civilizațiilor antice.
Originile parfumurilor – Perioada antichității
În Antichitate, multe popoare foloseau parfumurile și uleiurile aromate în cadrul ceremoniilor și al ritualurilor sacre.
Parfumurile la egipteni
Egiptenii și sumerienii din Sudul Mesopotamiei sunt primele civilizații care au pus bazele parfumeriei. Preoții egipteni foloseau rășini aromate pe care le ardeau în cadrul incantațiilor, ceremoniilor religioase și funerare. Totodată, aceștia le considerau drept ofrande pentru zei, atribuindu-le astfel un rol sacru.
Treptat, parfumurile au fost introduse și în igiena zilnică în scop terapeutic și de vindecare a rănilor și bolilor. Deja în Egiptul antic se desfășura un comerț intens cu țări îndepărtate precum Orientul Mijlociu, Arabia și țările indiene de condimente, arome și rășini parfumate, care reprezentau unele dintre ingredientele principale ale parfumurilor de atunci.
O figură reprezentativă în istoria parfumeriei este Tapputi – prima femeie parfumier, originară din Mesopotamia, care a fost menționată pe o tăbliță cu scris cuneiform în jurul anului 1200 î.Hr. Tehnica sa consta în distilarea unor flori și plante precum smirna și chiparos pentru a produce uleiuri aromatice. Datorită tehnicii distilării, Tapputi este considerată și prima femeie chimist din epoca antică.
Parfumurile la greci
În Grecia antică, parfumul este în continuare folosit în ritualurile sacre precum nunți, nașteri sau ceremonii funerare, dar începe să însoțească și viața cotidiană a oamenilor de rând.
Grecii au jucat un rol crucial în dezvoltarea parfumeriei. Deoarece o asociau cu mitul frumuseții și îngrijirii corpului, ei nu s-au mulțumit doar cu ingrediente parfumate arse, ci au recurs la tehnici mai sofisticate de macerare a plantelor aromatice și rășinilor în uleiuri, creând primele parfumuri care pot fi purtate pe piele.
Parfumurile la romani
Romanii au descoperit lumea miresmelor prin comerțul cu grecii. Pentru ei parfumul denota lux și opulență, folosit inițial doar de nobilime, dar devenind mai apoi accesibil și claselor mai sărace. În această perioadă, romanii importau 2800 de tone de tămâie pe an. Se spune că și unele spații publice din Roma, precum fântâni sau băi publice erau parfumate, împăratul Nero fiind înnebunit după mirosul de trandafir.
Parfumurile la popoarele din Orient
Parfumul reprezenta un deliciu senzorial și pentru popoarele din Orient. De exemplu, indienii l-au integrat ca element de bază în ritualul tantric sacru. Aceștia ungeau și împodobeau diverse părți ale corpului cu felurite uleiuri și plante aromatice, astfel încât să creeze “o piramidă a simțurilor”. Dincolo de uzul acestuia în ceremonii religioase, chinezii și japonezii parfumau obiecte din întreaga casa, nu doar pentru a se delecta cu mirosuri îmbietoare, ci și pentru a ține departe spiritele rele.
Parfumurile la arabi
Arabii au jucat și ei un rol important în dezvoltarea artei parfumeriei. În țările arabe, locuitorii foloseau parfumurile cu precădere în practicile și ceremoniile religioase. Datorită comerțului cu India și China, de unde au importat materii prime de plante aromate și condimente, arabii au inventat și tehnici inteligente de prelucrare a acestora pentru a obține parfumuri arăbești cât mai diverse.
Parfumier in epoca moderna
Parfumurile în perioada renascentistă și modernă
Industria parfumeriei se dezvoltă exponențial datorită introducerii unor noi tehnici de producere a parfumurilor.
În timpul cruciadelor, în Europa, pe lângă plante aromate, au fost aduse și noi modalități de prelucrare a parfumurilor. Chimistul persan Ibn Sina sau Avicenna a devenit renumit pentru tehnica sa de distilare a extractelor de uleiuri din plante prin care obținea note de parfum mai delicate.
Parfumurile la italieni
Italienii au preluat și au îmbunătățit mai apoi aceasta tehnică, iar în scurt timp Florența și Veneția au devenit noile capitale ale industriei parfumurilor. Alcoolul etilic a fost introdus în formulele și rețetele de preparare a parfumurilor, astfel că, în anul 1370 a apărut primul parfum modern, numit “Apa din Ungaria”. Parfumul realizat la ordinul reginei Ungariei este o fuziune de aromate precum lavandă și rozmarin, fiind considerat un “elixir al tinereții”.
Parfumurile la francezi
În secolul XVI, epicentrul parfumeriei s-a mutat din Italia în Franța, datorită influenței reginei Caterina de Medici. Aceasta și-a adus parfumierul personal, Rene le Florentin, care a deschis primul magazin de parfumuri franțuzești în Paris. Franța a devenit astfel centrul european al fabricării de parfumuri și produse cosmetice.
Nobilimea folosea parfumul în cantități foarte mari pentru a masca igiena necorespunzătoare.
Întrucât practicile sanitare din acele vremuri lipseau cu desăvârșire, regii și nobilii foloseau parfumurile pentru a ascunde mirosurile neplăcute ale corpului. Astfel, cererea de parfumuri a crescut considerabil și a contribuit la dezvoltarea de noi tehnici de rafinare.
Ludovic al XV-lea, renumit pentru pasiunea sa pentru parfumuri, a ajuns pe tron în secolul al XVIII-lea, iar în timpul domniei, oamenii din curtea sa au numit „curtea parfumată”, deoarece parfumul nu se aplica la acea vreme doar pe corp, ci și pe îmbrăcăminte, ventilatoare și mobilier.
În secolul XVIII, orășelul Grasse devine cunoscut drept capitala mondială a parfumeriei. Materii prime folosite în extragerea esențelor florale se găsesc în acest loc plin de poveste, ceea ce a determinat construirea de fabrici și fondarea multor companii în această industrie.
Începând cu secolul al XIX-lea, progresul științific în domeniul chimiei a contribuit la dezvoltarea acestei industrii prin introducerea de substanțe chimice sintetice, astfel că parfumurile încep să se producă în masă.
Parfumurile, astăzi
În prezent, parfumurile conțin atât elemente naturale, cât și sintetice. Componentele naturale includ extracte de flori, frunze, rădăcini și citrice. Chimiștii continuă să perfecționeze arta obținerii versiunilor sintetice ale multor compuși naturali. Parfumurile sunt clasificate în funcție de concentrația de uleiuri esențiale pe care le conțin, cea mai concentrată fiind apa de parfum.
Astăzi, parfumul are o însemnătate mai aparte pentru fiecare dintre noi. Fie că îl purtăm zilnic sau la ocazii speciale, îl integrăm în rutina noastră și ne face să ne simțim apreciați. Totodată, ne sporește încrederea în sine și ne simțim mai încrezători și atrăgători când știm că purtăm parfumul nostru preferat. Este ca o amprentă pe care o lăsăm pretutindeni drept un mic indiciu al personalității noastre.
Basmory te invită să pășești într-o lume a basmelor, lume care unește cultura occidentală cu cea orientală prin selecția de parfumuri franțuzești și arăbești de calitate superioară pe care le punem la dispoziția clienților noștri. Aici poți descoperi o varietate de arome din care să alegi parfumul care să te însoțească în cele mai importante momente ale tale.